Analiza „Abandonul școlar, provocări și problematică” reprezintă analiza situației existente la începerea proiectului PN2022, ZEST4EDU - O nouă perspectivă în educației, proiect finanțat prin Granturile SEE și Norvegiene 2014-2021, Programul “Dezvoltare Locală, Reducerea Sărăciei și Creșterea Incluziunii Romilor”.

În urma derulării studiului în 19 unități școlare din județele Prahova și Neamț au fost identificate următoarele concluzii specifice pe tematicile abordate: 
1) Abandon școlar
În opinia cadrelor didactice, abandonul școlar reprezintă o problemă în învățământul românesc (92,4%), iar mai mult de jumătate dintre ei- 55,2% sunt de părere că reprezintă o problemă și în școala în care profesează. Totuși, întrebați dacă s-au gândit vreodată să abandoneze scoala, elevii au răspuns afirmativ într-un procent de 4%. Dintre aceștia, 1,6% au zis că nu se simt bine la școală din cauza colegilor care se poartă urât, iar 1,4% consideră școală inutilă. Pentru părinți, conform răspunsurilor, nici nu se pune problema ca copiii lor să abandoneze scoala, unul dintre motive fiind că aceștia trebuie să aibă studiile încheiate pentru a își alege o meserie.
Astfel, abandonul școlar există, însă nu este considerat o amenințare pentru părinți.
Principala cauză a abandonului școlar, potrivit cadrelor didactice chestionate, este reprezentată de problemele în familie (40,8%). Alte cauze foarte importante sunt motivația școlară redusă și lipsa de interes (33,2%) și problemele financiare (14,8%). În paralel, întrebați care este motivul principal pentru care unii elevi renunță la școală, mai mult de jumătate din părinți nu au știut/dorit să răspundă (51,2%). O parte semnificativă dintre ei (21,7%) consideră că acești elevi sunt marginalizați deoarece sunt săraci. Din aceste două perspective se observă diferența de percepție dintre părinți și cadre didactice, părinții nu au luat în calcul posibilitatea ca unele problemele ale abandonului să fie legate de problemele de familie la care sunt sau pot fi expuși copiii.
Îmbucurător este faptul că referitor la măsuri necesare pentru combaterea abandonului școlar, părinții au selectat stimulente materiale și financiare pentru elevii cu dificultăți financiare (49,5%) , cât și măsuri pentru facilitarea accesului elevilor în risc de abandon școlar la școală (30,4%), însă și educație parentală (27,3%), ceea ce arată un nivel bun de conștientizare a influenței foarte importante pe care părintele o are în traseul educațional al copilului.
Din interviurile cu directorii și experții din cele 19 școli, abandonul școlar capătă și o dimensiune sistemică, deoarece lipsa de interes a elevilor este corelată cu percepția uneori negativă a părinților că școala este inutilă, dar și cu programa încărcată și mult prea axată pe partea teoretică, dar și cu oferta educațională neadaptată pieței muncii. Aceste aspecte îl conving pe elev că este mai interesant să muncească fără calificare decât să continue studiile.

2) Absenteism
Deși cadrele didactice spun că elevii au probleme cu absențele, aceștia spun că lipsesc fără motivație de la școală doar în proporție de 6,5%. Totuși aproape 20% dintre ei spun că au motive personale pentru care lipsesc nemotivat de la școală, precum: problemele familiale (8,5%), faptul că nu au apucat să își facă temele (3%) sau drumul lung până la școală (2,3%). Astfel, așa cum am prezentat în analiză, deși doar 6,5% spun că lipsesc nemotivat de la școală, peste 18% au motive personale să o facă. Este posibil ca elevii să aibă tendința să ascundă faptul că lipsesc nemotivat de la școală și să nu recunoască nici motivele personale pentru care acționează așa, deși răspunsurile la chestionar sunt anonime.

3) Traseul profesional și continuarea studiilor după finalizarea studiilor gimnaziale
Referitor la traseul profesional, atât elevii, cât și părinții și cadrele didactice remarcă lipsa și nevoia totodată a consilierii și orientării profesionale, cât și a participării acestora la activități de dezvoltare personală care să îi sprijine în găsirea unor puncte tari și puncte slabe, aptitudini și competențe, pe care să le folosească ca argument în selectarea liceului sau a școlii profesionale pe care să o urmeze.
De asemenea, se remarcă faptul că elevii sunt indeciși când vine vorba de viitorul lor, 88,4% dintre elevi spun că doresc să depună dosarul la liceu sau la o școală profesională după ce finalizează gimnaziu însă doar 56,1% știu la ce liceu/școală profesională doresc să intre după ce finalizează cursurile gimnaziale.
Din analiza calitativă reiese că lipsurile financiare îi obligă să stea pe lângă casă deoarece nu își permit naveta și întreținerea în cazul în care vor urma cursurile unei instituții de învățământ mai departe de casă. Mai există sigur și categoria de elevi care aleg unitatea de învățământ la care să își depună dosarul în funcție de ambițiile părinților sau de anturaj. Ei au șanse considerabile să renunțe la studii deoarece nu li se potrivește profilul. Din răspunsuri, părinții sunt principalele persoane cu care ei se consultă, lucru care este normal, însă doar în condițiile în care părinții știu și sunt conștienți de nevoile și competențele copiilor lor.
O altă problemă este că elevii dacă nu ar intra la o școală profesională sau liceu, 63,2% nu știu ce vor face, iar puțini (17,2%) ar vrea să muncească, deși ar face muncă necalificată, iar vârsta este mică pentru a avea un loc de muncă stabil. În Uniunea Europeană, angajatorii nu au voie să încadreze copii mai mici de 15 ani la muncă, pentru că pot fi acuzați de exploatare a minorului.

4) Educație incluzivă versus segregare în școli
Educația incluzivă reprezintă o preocupare a sistemului de educație, însă cadrele didactice au nevoie acută de metode și înstrumente pentru a integra copiii cu Cerințe Educaționale Speciale în învățământul de masa. Astfel, în legătură cu cele mai mari probleme pe care le întâmpină copiii și tinerii cu CES, mai mult de jumătate dintre cadrele didactice chestionate (55,6%) sunt de părere că personalul puțin specializat în lucrul cu ei reprezintă cea mai mare problemă, cât și metodele reduse de lucru cu acești copii aflate la dispoziția cadrelor didactice. Aproape jumătate dintre ei consideră că elevii cu CES și/sau dizabilități sunt marginalizați de ceilalți elevi.
Totuși, există și multe exemple de bune practice în școlile care fac parte din cercetare, precum implicarea comunității în procesul de integrare, activități extracurriculare în care este pus accent pe lucrul în echipă, acțiuni care țin de „puterea exemplului” și care promovează toleranța, empatia și înțelegerea celui de lângă tine, ca o persoană cu potential.

5) Fenomenul bullying-ului vizibil și „invizibil”
Fenomenul bullying-ului este prezent în școlile din cele două județe, la fel cum se întâmplă la nivelul țării, însă el are efecte vizibile și invizibile. Deşi 63,5% dintre cadrele didactice spun că în 3 ani în activitatea lor s-au confruntat cu situații de bullying între elevi, 51,3% sunt de părere că la ora actuală, bullyingul nu este o problemă în școala în care profesează. Pe de altă parte, elevii, 38,6% au răspuns afirmativ când au fost întrebați dacă au simțit vreodată că au fost marginalizați de colegi, în timp ce 53,7% dintre ei au spus că alți colegi au fost marginalizați de colectiv din diverse motive.
Întrebați dacă au jignit/înjosit/ atacat fizic sau în mediul online vreun coleg(ă) vreodată, 27,3% au dat un răspuns afirmativ, în timp ce aproape 41,1% dintre elevi mărturisesc că au fost jigniți, ofensați, atacați fizic sau în mediul online de alți colegi. Doar 29,3% spun că au vorbit cu cineva despre astfel de incidente. Dintre ei, 20,6% au declarat că au vorbit cu părinții.
În paralel, răspunsurile părinților arată că gravitatea situației nu este la nivelul potrivit de conțientizare, întrucât au afirmat doar 10,9% dintre ei că copiii lor au jignit/ofensat/ atacat fizic sau în mediul online un alt(ă) coleg(ă), iar 28,4% au declarat că copilul lor a fost victimă a bullyingului.
Pe de altă parte, persoanele respondente la interviuri au venit cu exemple de activități organizate de școala lor care să combată acest fenomen și au dat de înțeles că școala online a pus bariere mari de comunicare și de verificare a acțiunilor de bullying (în acest caz bullying online) pentru cadre didactice.
Totuși, perspectivele diferite asupra magnitudinii fenomenului impun necesitatea unor campanii de conștientizare, asumare și recunoaștere a efectelor acestuia.

Studiu realizat de către Asociația GO-AHEAD

Autor: Rodica-Corina Andrei, Sociolog, Doctor în Științe Politice

Vă invităm să accesați materialul atașat articolului pentru a parcurge studiul în întregime.