Buna!

Sunt Cristina Rădoi și am un doctorat în Științe Politice, sunt feministă și am lucrat foarte mulți ani pe egalitate de gen și as vrea să împărtășesc cu voi de ce cred eu că e benefic ca femeile și bărbații să aibă drepturi și  acces la oportunități egale.

Toți oamenii, indiferent de particularitățile lor, trebuie tratați egal și fără discriminare de către alți oameni și de către instituții sau autorități.

În calea egalității de gen stau o serie de obstacole, prejudecăți de gen, stereotipuri de gen. De mici creștem cu mesaje stereotipare. De câte ori nu ați auzit: Fetele sunt slabe! Băieții nu plâng niciodată. Fetele nu se suie în copaci, fetele nu își julesc genunchii și băiețeii sunt năzdrăvani, sunt băieți, așa sunt ei?

Eu am fost fata năzdrăvană, care s-a suit în copaci de mică, alături de alte 7 fete și 2 băieți reprezentam gașcă de la blocul 23. Ne-am trăit copilăria mică din plin, inventam competiții sportive, mergeam în drumeții să explorăm toate dealurile dimprejur, ne jucam fotbal cu alte grupuri de copiii, în general cu băieții de la celelalte blocuri. Am fost curajoasă și curioasă, că orice copil. Pentru că eram atât de multe fete în același grup, mesajele adulților care ne aminteau că trebuie să fim cuminți și care ne-ar fi impus ce trebuie să facem pentru că suntem fete nu ajungeau la noi, nu le ascultam. La grădiniță duceam mașinuțe și tancuri și întotdeauna eram prietena băieților, ceea ce m-a și determinat crescând într-un oraș unde există un colegiu liceal militar să îmi dedic cercetarea din doctorat integrării femeilor în armată.

Pe măsură ce ne-am îndreptat spre adolescență mesajele pe care le-am primit din toate mediile din jur, familie, prietenii de familie, școală, ne transmiteau că trebuie să ne conformăm normei de gen, să ne comportăm că niște fete și să devenim feminine, cuminți și gingașe. Și să ne comportam așa cum este așteptat de la noi pentru că deja suntem adolescente. Spre exemplu, una din profesoarele mele din liceu îmi explica că trebuie să îmi moderez tonalitatea vocii pentru că este mult prea masculină și vocea unei femei trebuie să fie caldă și melodioasă și nu așa puternică ca a mea și îndrăzneață.

În societate există așteptări diferite de la fete, femei, băieți, bărbați. Anumite atitudini și comportamente vor fi acceptate și apreciate dacă le vedem la băieți și altele dacă le vedem la fete, ceea ce ne trasează drumuri diferite și ne limitează alegerile și oportunitățile și ce credem că putem reuși sau nu în viață.

Imaginați-vă că trec câțiva ani și iată-vă ajunși la terminarea liceului iar societatea are așteptări diferite de la voi. Familia se așteaptă că voi să vă căsătoriți și să faceți copiii. Șefii vor să munciți cât mai mult. Iar societatea vă spune că dacă nu urmați o cale prestabilită, nu veți reuși în viață.

Că femeie dacă ești inteligentă și îndrăzneață la job ești autoritară și certăreață, iar dacă nu te exprimi înseamnă că nu ești capabilă, nu este bine nici dacă ești slabă, nici daca ești mai plinuță, ți se impun standarde de frumusețe și de grijă față de corpul tău, dar dacă ai foarte multa grijă de imaginea ta ești acuzată că ești foarte focusată pe aparențe și atractivitate și vrei să profiți de pe urma acestora. Daca ai carieră și alegi să nu ai copiii ești judecată, daca ai și carieră și copii ești judecată în ce măsură le poți face la fel de bine pe amândouă. Daca alegi să fii femeie singură cu siguranță ai o viață neîmplinită și ești compătimită și rolul de îngrijire a persoanelor în vârstă iți revine ție pentru că ai mai mult timp disponibil. Să nu mai vorbim despre presiunea pe care o resimt adolescentele în lumea rețelelor sociale în ceea ce privește relația cu propriul corp, presiunea de a se arăta în ipostaze în care sunt apreciate prin numărul de like-uri primite și criticile primite legat de ceea ce postează, ce spun sau cu ce se îmbracă.

Nici bărbat nu e foarte ușor să fii, ți se cere să fii competitiv și îndrăzneț, dar să nu iți arați sentimentele și emoțiile, să pari mereu că ai totul sub control, să arați că ai resurse și să fii în competiție cu alți bărbați ori pentru un serviciu ori pentru o femeie.

Aceste așteptări sunt nocive, fiecare om trebuie să aibă libertatea să aleagă cum să fie în funcție de ce își doresc, fără a fi așezat în cutiuțe și etichetați.

Dar nu e că și cum noi fetele și femeile ne naștem în imperiul oalelor și tigăilor, gătitul spre exemplu este o abilitate necesară supraviețuirii fiecărui om în parte indiferent de genul lui. Voi generațiile tinere aveți puterea de a pune sub semnul întrebării tot ce auziți și ce vi se spune și să vă croiți singuri drumul și alegerile pe care le faceți.

 Scopul vieții este împlinirea și fericirea așa că ascultarea oarbă de societate și așteptările ei limitatoare cu care vine la pachet, nu ne ajuta să ne trăim armonios cu noi înșine și ne împiedică să ne acceptăm și să ne valorizam potențialul nostru.

În familia mea biologica a existat multa violenta domestică ceea ce a făcut că noi să avem nevoie de mult sprijin și din fericire să avem în jurul nostru o comunitate care ne-a susținut în momentele cele mai dificile. O societate care promovează egalitatea de gen, e atentă și sancționează comportamente de hărțuire, discriminare și violență. Mama mea a lucrat că asistent medical într-un spital și tot timpul am simțit sprijinul acestei comunității de femei și suroritatea dintre ele. Pentru că într-o lume în care în fiecare zi ai provocări și dacă ești femeie cu siguranță ai și mai multe provocări și responsabilități care ți se dau, este bine să ai o comunitate care te sprijină și să treci peste obstacole, să te dezvolți și să ajungi să ai succes. Relația mamei mele cu alte femei m-a ajutat să înțeleg importanta comunității și a relațiilor de prietenie apropiate cu alte femei care te susțin în drumul tău, te ajută să te pregătești pentru examene-interviuri, iți reamintesc calitățile tale în momente când te îndoiești de ele, te susțin să iți asumi riscuri noi și în același timp iți recunosc valoarea și munca și te recomandă mai departe pentru că efectele muncii tale să se multiplice. Egalitatea de gen susține relațiile sănătoase bazate pe respect și sprijin, împărțirea cât mai echitabilă a responsabilităților în așa fel încât fiecare să poată să aleagă să investească timpul sau în dezvoltarea profesională, personală sau relaxare.

În România, femeile petrec cu peste 2 ore mai mult pe zi decât bărbații făcând munci casnice și având grijă de familie. Munca acestora este invizibilă în interiorul familiei și ar produce foarte multă valoare economică dacă ar fi remunerată în afara ei. Când vorbim de munca invizibilă vorbim de gătit, spălat, de grija lor pentru noi când suntem bolnavi și grija pe care o primim de la mamele, femeile, prietenele care ne întreabă și ne stresează dacă am luat o notă mare și se îngrijorează pentru noi dacă viață noastră merge într-o direcție bună.

Îmi amintesc discuția pe care am avut-o cu o prietenă când aveam 20 de ani, când dezbăteam despre rolurile impuse de societate pentru femei și bărbați și ea îmi spunea că bărbații fac munci mai grele în casă și eu o rugam să contorizăm de câte ori pe an tatăl ei bătea covoarele și de câte ori pe an spăla mama ei vasele? Am revenit asupra acestui subiect mulți ani mai târziu când avea propria ei familie și putea să vadă cât timp din zi aloca muncilor casnice.

 Rolurile de gen tradiționale creează așteptarea că femeile să facă aceste sarcini, iar dacă ele nu o fac, munca aceasta devine vizibilă, însă femeile sunt adesea judecate și etichetate negativ. În schimb, dacă bărbații preiau din aceste roluri de îngrijire și creștere a copiilor, sunt recompensați și evaluați admirativ chiar și când nu se implică la fel de mult și implicarea lor este adesea văzută că o activitate excepțională, nu obișnuită. De câte ori apreciem un bărbat pe care îl vedem în parc care își plimbă copilul. Copilul are doi părinți, o mamă și un tată, când vedem un bărbat ne bucurăm și recompensăm comportamentul acesta, deși ar trebui să fie o normalitate constantă.  

Dar în țări mai dezvoltate unde egalitatea de gen a fost o prioritate pe agenda autorităților, împărțirea echitabilă a muncilor casnice între femei și bărbați vin natural, la fel și în ceea ce privește îngrijirea copiilor, bătrânilor în familie.

Chiar dacă femeile lucrează, rolurile de îngrijire și muncă emoțională au rămas în continuare în sarcina acestora. De aceea vorbim de tripla zi de muncă, munca făcută pentru care primim salariu, sarcinile casnice și munca emoțională pe care o fac la locul de muncă, în familie, în relațiile de prietenie.

S-a demonstrat că statele care au nivel bun al egalității de gen sunt și state unde cetățenii se simt mai fericiți. S-a demonstrat că atunci când bărbații sunt implicați în activitățile casnice și de îngrijire, copiii lor au rezultate școlare mai bune, scade nivelul de absenteism, copiii lor sunt mai fericiți și mai sănătoși, partenerele lor sunt mai fericite.

Atunci când bărbații sunt conștienți de propriile emoții și vulnerabilități, acordă timp celor din jur, sprijină fără să judece, reprezintă modele de masculinitate pozitivă pentru copiii lor și pentru prietenii lor,  vor renunța la comportamente autodistructive – fumează mai puțin, beau mai puțin, scade probabilitatea să ajungă la camera de urgență cu o problemă serioasă și poate iremediabilă. Dar merg mai mult la consultații de rutină și au mai multă grijă de sănătatea lor emoțională. Putem să îmbătrânim frumos împreună!

Într-o țară în care egalitatea de gen este promovată, bărbații vor susține femeile, nu vor aproba comportamentele de hărțuire sau violență ale altor bărbați. Băieții vor învăța în școală că trebuie să acorde spațiu fetelor să vorbească și să nu le întrerupă tot timpul când își exprimă ideile, ci să fie solidari și să le susțină să își facă vocea auzită.

În statisticile europene, Romania ocupă penultimul loc la egalitate de gen.

Egalitatea de gen este în interesul fiecărei țări, a angajatorilor și a femeilor, bărbaților și a copiilor, a noastră a tuturor, indiferent de gen, clasă, rasă, etnie, religie, orientare sexuală.

Egalitatea de gen presupune să elimini prejudecățile că fetele nu pot fi bune la matematică și că numai băieții sunt cei care pot avea rezultate bune. Așa cum au arătat studiile, fetele au rezultate bune la matematică dacă nu li se amintește această prejudecată. Mai ales că trăim în epoca revoluției digitale în care muncile făcute se vor transforma. Bărbații vor câștiga aproximativ un loc de muncă la fiecare trei locuri de muncă pierdute, în timp ce femeile vor pierde cinci locuri de muncă la fiecare loc de muncă câștigat. Femeile sunt suprareprezentate în locuri de munca considerate feminine cum ar fi educația sau sănătatea, domenii care sunt plătite de obicei mai prost și mai puțin reprezentate în domenii considerate masculine: IT, științe, domeniul militar, antreprenoritat, domenii care sunt plătite mult mai bine.

Egalitatea de gen nu vorbește despre mult discutata polemica de ce nu cară femeile pungile de la supermarket dacă tot vor să fie egale, ci despre obstacolele reale pe care le au femeile că să ajungă în poziții de conducere, despre cât de echitabil sunt împărțite sarcinile în familie, despre cât de important este ca și femeile și bărbații care fac aceeași munca și să fie plătiți la fel, știm că în întreagă lume femeile sunt plătite mai prost pentru aceeași muncă decât bărbații. Vorbește despre susținerea fetelor și băieților pentru a urma o formă de educație care se pliază pe dorințele și abilitaților fetelor și băieților fără să existe stereotipuri care ne spun că fetele nu sunt bune la inginerie și băieții nu pot să fie educatori buni spre exemplu.

Vorbește de timpul pe care femeile îl pot dedica că să se dezvolte sau să se relaxeze și astfel să fie mai sănătoase. Vorbește de timpul pe care bărbații îl pot dedica familiei și sănătății emoționale pentru a fi mai sănătoși. 

Drumul spre egalitatea de gen și o viață de adult sănătoasă și împlinită este presărat cu suroritate și solidaritate și respect intre fete și băieți.

Fiecare dintre noi avem provocări și propriile visuri și fiecare dintre noi putem să contribuim și putem împreună să construim zilnic lumea la care visăm. Curajul înseamnă să cercetezi despre femei în instituții militare deși ești descurajată pentru că este un domeniu eminamente masculin, să fii singura femeie într-o echipă de douăzeci de persoane într-o companie de IT, să îți faci vocea auzită în clasă și să susții pe cineva să își facă vocea auzită. Fiecare dintre noi putem să ne aducem propria contribuție la atingerea egalității de gen. Nu uitați: “Curajul nu are gen!”.

Cristina Rădoi

Expertă de Gen

Dr. în Științe Politice