Inițial părinții se pot simți izolați și singuri, și nu știu unde să înceapă căutarea de informații, asistență, înțelegere și sprijin ( ND20, Ediția a 3-a, 2003).

A avea grijă de un copil cu CES este provocator, atât din punct de vedere fizic, cât și psihosocial, deoarece acest aspect se prelungește pe tot parcursul vieții copilului, depășind nevoile tipice de dezvoltare ale acestuia, iar părinții și familiile nu sunt deloc pregătite pentru a face față ( Ceylan&Aral, 2007).

Lipsa accesului la educație a fost considerată una dintre cele mai  semnificative încălcări ale drepturilor copiilor cu CES.

Părinții copiilor cu CES trăiesc mai intens experința inițierii școlare, deoarece informația insuficientă sau sprijinul inconsecvent al instituțiilor statului îi face să se simtă neajutorați.